Am povestit deja AICI despre beneficiile uimitoare ale învățării unei limbi străine asupra dezvoltării cognitive, sociale și emoționale. Mulți dintre părinți se întreabă care este momentul potrivit pentru introducerea celei de-a doua limbi și cum pot face învățarea mai ușoară, distractivă chiar, și mai eficientă. Ei bine, chiar din primele luni de viață. 

Adeseori, bebelușii sunt descriși drept „burete” pentru nou. Axioma este confirmată de cercetări recente. Studii dezvoltate de Harvard School of Education și University of California demonstrează că este cu atat mai ușor să deprindem o limba străină cu cât vârsta noastră este mai fragedă.

Nou-născuții dezvoltă aproximativ 3 miliarde de noi conexiuni sinaptice pe secundă (Kotulak, 1996). Tot ceea ce un copil aude, vede, simte, gustă și atinge este absorbit de creier și stocat în memorie.

De la prima lună de viață și până la șase luni, bebelușii sunt capabili să reproducă sunete utilizate în toate limbile din lume. Cu toate acestea, un copil va învăța să vorbească folosind doar sunetele și cuvintele din mediul său. Acesta este motivul pentru care s-ar putea să nu poți niciodată să îți rotești R-ul graseiat din limba franceză.

Dacă sunt expuși foarte devreme la o a doua limbă, copiii păstrează capacitatea de a distinge sunetele străine, pe fondul acestei capacități înăscute.

De la șase până la opt luni, creierul copilului are aproximativ 1.000 de trilioane de conexiuni sinaptice. După această vârstă, numărul de conexiuni începe să scadă.

Între 1 și 6-7 ani, engleza sau orice altă limbă străină poate fi asimilată cu ușurință de către copii la nivel conversațional, prin jocuri și activități distractive. Aceștia putând fi capabili să poarte conversații îl limba respectivă și să schimbe limbile în funcție de interlocutor.

În jurul vârstei de 6-7 ani, învățarea unei limbi străine trece la o nouă etapă, aceștia deprinzând fluent și gramatica. După această perioadă critică, capacitatea de a stăpâni o limbă străină scade treptat.

Până la vârsta de 12 ani, creierul chiar e un burete. În această perioadă sunt stabilite bazele gândirii, limbajului, viziunii, atitudinilor, aptitudinilor și altor caracteristici. După această etapă de dezvoltare, sinapsele se închid iar arhitectura fundamentală a creierului este completă (Kotulak, 1996).

Așadar, cel mai bun moment pentru ca un copil să învețe limbi străine este înainte de închiderea “ferestrei de înflorire mentală” – între 0-12 ani. După această vârstă, copiii încă pot învăța limbi străine și pot deveni chiar fluenti, dar nu sunt cu adevărat bilingvi.

La ce e bine să fie atent un părinte când alege educatorul pentru cel mic?

Sigur, cea mai potrivită metodă pentru ca un copil să învețe o limbă străină este cu ajutorul unui educator, într-o grădiniță bilingvă sau o instituțuție de învățământ care pune accent pe învățarea aprofundată a respectivei limbi străine. Pedagogii adevărați sunt pasionați de meseria lor, au har, se conectează ușor cu cei mici și pot transmite rapid informații noi, adaptate nivelului dar și contextului cultural din care copilul face parte.

Astfel ia naștere o relație specială copil-educator de la care e recomandat să plece părintele în momentul în care ia decizia de a deschide ușa bilingvismului pentru cel mic.

Capacitatea profesorului de a construi o legătură autentică. A preda nu este sinonim cu a ține prelegeri elevului. Acesta trebuie să se raporteze la tine ca la o un apropiat așa cum profesorul e important să își vadă elevii că pe niște adulți în miniatură, cu interese, pasiuni, curiozități și talente. O astfel de poziționare deschide ușa încrederii și îi va determina pe cei mici să se implice, să fie responsabili, să înțeleagă și, prin urmare, să respecte cerințele profesorului.

Capacitatea profesorului de a fi dedicat și flexibil. Un pedagog bun urmărește rezultate durabile pe termen lung, de aceea își tratează meseria cu respect și o consideră un stil de viață.

Capacitatea profesorului de a înțelege că diferențele culturale ne apropie și capacitatea de a-și adapta metodă la identitatea elevului

Este important ca profesorul să afișeze respect și sensibilitate pentru mediul cultural din care provin elevii săi, chiar dacă există aspecte cu care nu este de acord.

În concluzie, iată cum să-l determini pe micul tău lingvist să înceapă să învețe.

  1. Începe acum.

După cum am arătat mai sus, copiii de doi și trei ani nu numai că își îmbogățesc natural vocabularul, ci și încep să recunoască modelele de vorbire pe care le-au auzit încă de la naștere. Cu cât introduci mai devreme o a doua limbă, cu atât va fi mai ușor pentru copilul tău să reproducă sunetele unice din limba respectivă. Abilitatea de a auzi diferite pronunții fonetice este cea mai puternică înainte de vârsta de 3 ani, iar noi pierdem capacitatea de a auzi și de a produce anumite sunete dacă nu suntem expuși la ele mai devreme. Așa că doar auzirea unei emisiuni de televiziune, ascultarea muzicii sau învățarea câtorva cuvinte într-o a doua limbă va oferi copilului instrumente esențiale pentru a învață să aprecieze limba și să o aprofundeze mai târziu.

  1. Construiește un mediu care stimulează natural învățarea.

Cel mai bun mod pentru ca un copil să învețe și să înțeleagă o limbă nouă este ca el să audă oamenii care o vorbesc fluent. Dacă va fi expus conversațiilor, va începe să reproducă nu doar sunetele, ci și accentul natural. Alege o limbă care se vorbește în cartierul tău, la o emisiune de televiziune pe care copilul o poate urmări în mod regulat, sau una care este oferită la cursuri sau grupuri de joacă la care poți avea foarte ușor acces.

  1. Temporizează volumul de cuvinte pe care să îl desprindă.

Dacă nu dorești lecții formale, e suficient să introduci elemente de bază bilingve, arătându-i copilului că obiectele pot avea două nume – unul în fiecare limbă.

  1. Setează-ți așteptări rezonabile.

Desigur, un copil nu va învăța să vorbească o altă limbă în mod fluent doar dacă aude cuvintele, vizionează videoclipuri sau cânta melodii. Dar simplă expunere la o limba străină, îl va ajuta să înțeleagă frazele atunci când le aude. Așadar, chiar dacă probabil nu vei avea prea curând o conversație în franceză cu copilul tău, dacă spui „bonne nuit” în fiecare seară la culcare, își va da seama ce vrei să transmiți.