Potrivit National Scientific Council on the Developing Child (Harvard University), dezvoltarea emoțională începe foarte devreme în viață, în copilăria timpurie, atunci când copiii se atașează mai întâi de îngrijitorii lor, care au un rol vital în dezvoltarea inteligenței emoționale. Aceasta este importantă pentru formarea arhitecturii creierului și are consecințe pe termen lung, asupra abilităților de comunicare, lingvistice și sociale. Inteligenta emoțională este, de asemenea, fundamentul unei sănătăți mentale viabile și baza pentru realizările academice de mai târziu.
18 luni – 3 ani este o vârstă cu multe provocări din punct de vedere socio-emoțional, însă o vârstă reper pentru copilul de mâine. Este un moment bun de a cunoaște mediul, de a cunoște alți copii și de a începe să își cunoască, recunoască și controleze sentimentele. Este un moment ideal pentru cultivarea inteligenței emoționale.
Ce este inteligența emoțională
”Inteligența emoțională cuprinde aspecte ale vieții interioare și sociale precum managementul furiei, empatia, autocontrolul și conștiința de sine. Inteligența emoțională va ajuta copilul să facă față mai bine provocărilor din viața sa de zi cu zi, lucru care îi va conferi un simț al siguranței și stimei de sine care își vor spune cuvântul în parcursul său profesional”, spune Valentina Secară, fondatoarea centrului de training pentru părinții și educatori FIRST 7.
Capacitatea unui copil de a dezvolta inteligența emoțională nu este înnascută, ci dobândită de interacțiunea cu mediul, cu părinții, adulții și copiii din jur. Deoarece creierul uman nu este încă format de la naștere, prin intermediul relațiilor emoționale se formează căi neuronale. De aceea, abordarea educației copilului către dezvoltarea inteligenței emoționale este importantă în educația timpurie.
”Este foarte important să întelegem că inteligența emoțională nu este opusul inteligenței intelectuale, nu este triumful inimii asupra minții, ci intersecția ambelor”, precizează specialistul în educație timpurie.
Stadiile dezvoltării emoționale până la 3 ani
Bebelușii își arată emoțiile prin expresii faciale, postura corpului sau tonul glasului, iar părinții reacționează în consecință, oferindu-le îngrijire sau atenție. In aceste stadii incipiente, copiii învață să ceară ajutor adulților printr-un strigat sau să răspundă unui zâmbet cu un alt zâmbet. Acum, căile neuronale dintre sentimente și comunicare se dezvoltă în mod activ.
În jurul vârstei de 18 luni, copilul începe să își exprime într-o manieră mai coerentă și mai organizată sentimentele, prin cuvinte și expresii. Iar rolul părintelui este de a-l ghida în exprimarea emoțiilor și în a găsi cuvintele potrivite pentru a denumi trăiri din ce în ce mai complexe.
După etapa de exprimare a sentimentelor, vine cea de controlare a comportamentului. De la 18 luni la 3 ani, vocabularul emoțional crește și câștigă tot mai multe cuvinte, iar limbajul îl ajută pe copil nu doar în exprimarea sentimentelor în fața altor persoane, ci și în ”dialogul” cu sine, ceea ce îi oferă capacitatea de auto-orientare internă.
Este vârsta la care ”NU” și ”EU VREAU” sunt cele mai întalnite exprimări, dar și cele mai normale. Este un comportament mai greu de controlat, însă pe care il dorești de la copilul tău. În acest mod, arată că devine independent și are personalitate. Cum îl poți ajuta? Oferă-i una, două sau maxim trei opțiuni pentru a-l obișnui cu luarea deciziilor, scoate în evidență comportamentele dorite și distrage-i atenția de la cele mai puțin dorite.
”Relațiile stabile și coerente, căldură și încurajarea sunt cheia dezvoltării sănătoase a copiilor din punct de vedere emoțional”, spune Valentina Secară.
5 sfaturi care te vor ajuta în cultivarea inteligenței emoționale a copilului tău de 2-3 ani
- Încurajează-l să vorbească despre sentimentele sale. De multe ori copilul are nevoie doar de o șansă să își exprime o supărarea pentru ca aceasta să dispară. Ex: ”Pari foarte supărat acum. Sunt aici pentru tine, spune-mi ce te nemulțumește?”
- Acceptă emoțiile copilului mai degrabă decât să le refuzi sau subestimezi pentru a nu-i transmite mesajul că unele sentimente sunt rușinoase sau inacceptabile. Sentimentele reprimate nu se estompează, ci mai degrabă dau naștere altora mai rele.
- Empatizează pentru a-l învăța lecția empatiei. Simplul sentiment că este înțeles îl va ajuta pe copilul tău să treacă peste micile drame zilnice. Empatia nu înseamnă neaparat că esti de acord cu el, ci că îi ințelegi punctul de vedere. Ex: ”Știu că este greu pentru tine să lași jucăriile pentru a veni la masa, însă trebuie să mănânci acum”
- Învață-l calea către rezolvarea problemelor sale. Înainte de a acționa sub impulsul momentului, trebuie să analizați problema împreună. Exprimă-ți încrederea în abilitatea lui de a rezolva situația, iar dacă într-adevăr are nevoie de tine, ajută-l.